joi, 14 august 2008
Cea mai noua friptura a romanilor - coada de porc
Foto Lucian Muntean
Text Dan Gheorghe
Prima oara ne-a venit sa radem, dar pe urma ne-a ramas zambetul in gat, cand am aflat de la un patron de macelarie ca pensionarii fac coada, in fiecare dimineata, la deschiderea magazinului, ca sa cumpere cozi de porc, la numai 1.400 de lei kilogramul. Sincer sa va spun, a fost nevoie sa colindam o jumatate de zi prin mai multe macelarii din Bucuresti, pana sa gasim undeva aceasta marfa, foarte rara, de cautata ce este. In alte parti am gasit asa ceva cu 2.000 de lei sau cu cel mult 3.500 de lei kilogramul.
Dar hai sa vedem acum ce inseamna coada asta, pentru ca nu e cum pare la prima vedere. Patronul macelariei „Karina" SRL, Nicolae Anghel, ne-a povestit care e problema : „E vorba de o fasie de carne si grasime, care se intinde pe sira spinarii, de la ceafa pana la coada". Omul ne-a explicat cum porcii sunt adusi intregi la aceasta macelarie si aici sunt transati, astfel ca se obtin diferite sortimente, de la pulpa fara os pana la coada de porc. „Sa veniti dimineata aici, la ora 8.00, cand deschidem magazinul, sa vedeti ce coada e! Sigur ca nu sta lumea numai pentru cozi de porc, dar pensionarii asta cumpara cel mai mult si ei sunt primii care vin dimineata la noi".
Am ajuns pana in piata Drumul Taberei, unde aceasta marfa este printre favoritele cumparatorilor. Cand am cerut sa vedem si noi cum arata, am primit un raspuns transant din partea vanzatoarei : „Mai veniti peste vreo doua ore, ca s-a terminat. Bagam atunci". Apoi am aflat ca asa ceva gasesti cu siguranta numai dimineata, iar cumparatorii sunt aici de toate varstele. Pentru ca la alta macelarie, de la Drumul Taberei 34, sa ni se spuna ca „o fi ea ieftina, dar e carne foarte buna. Merge la ciorba si la tocanita. Da gust bun". Macelarul e om cu 20 de ani de meserie si ne zice ca pana acum n-a fost asa cautata pe piata romaneasca. „Ce sa-i faci, dom-ne, fiecare mancare cu epoca ei! Pe vremea lu` Ceausescu se dadeau copite si oase, iar acum e la moda coada de porc".
Dar aici am avut noroc, pentru ca vanzatorii s-au pus pe cotrobait prin pungi sau galantare si pana la urma au gasit produsul. Pur si simplu ne uitam la el ca la o vedeta, asa mult il cautasem peste tot si dorisem sa-l vedem, sa-l fotografiem. Dar ni se prezinta numai o bucata de vreo 20 de centimetri lungime, necuratata de pe sira spinarii. „Acum avem numai de porc, dar vindem si de vita", ne explica doct macelarul. „Iar coada propriu-zisa de la porc este foarte buna. Merge la piftie". Mai mult decat atat, parca vorbind de o delicatesa, macelarul ne sopteste, inainte sa plecam, ca daca mai venim pe la magazinul lui la sfarsitul saptamanii ne pastreaza cateva cozi, „o bunatate, lungi si proaspete". Ceilalti clienti se uita furiosi la noi, cum punem ceva la cale...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
In Japonia soriciul de purcel e o delicatese la mare cinste; de ce n-ar fi si la noi :)
Buna, m-am uitat prin pozele tale, faina ideea cu blogul, si interesante unghiurile.
Zi-mi te rog, daca stii mai multe despre simpozionul pt care ai scris ca pregatesti proiectul.
unde as putea gasi informatii, exista si workshopuri, mi-ar placea sa vin chiar si ca privitor si fotograf amator :)
Multumesc!
am cautat informatii pe net, dar nu gasesc decat despre evenimente trecute.
Buna Irina,
La simpozion au fost invitati artisti romani si din strainatate, care isi vor finaliza lucrarile de sculptura, ceramica, pictura, grafica pe parcursul celor doua saptamani, cat tine simpozionul. Din cate stiu nu se fac workshopuri, dar accesul este liber; participa critici de arta si jurnalisti. In 20 sept. va fi vernisajul.
multumesc!
Trimiteți un comentariu